Scurt istoric

Odată cu schimbarea situaţiei politice şi unirea Basarbiei cu România (1918), viaţa artistică capătă o amploare majoră. La Chişinău, Şcoala Municipală de Desen, odata cu venirea în fruntea instituţiei a lui Alexandru Plămădeală, la 1 martie 1919, în colaborare cu August Baillayre şi Şneer Cogan, este transformată în Şcoala de Arte Frumoase, care s-a impus ca centru al culturii basarabene. La iniţiativa lui Alexandru Plămădeală, Auguste Baillayre şi Vladimir Doncev, cât şi a membrilor fostei societăţi, în 1921 la Chişinău este înfiinţată ”Societatea de Belle -Arte din Basarabia”. În comparaţie cu cea precedentă noua societate includea mai multe secţii şi dispuneau de funcţii mai ample. În afară de compartimentul de artă plastică, mai funcţionau secţiile de muzică, arhitectură, de teatru (dramaturgie şi balet) şi un compartiment de fotografie artistică. Însă o activitate permanentă desfăşura secţia de arte plastice, care pe parcursul existenţei (1921-1939) a organizat 11 expoziţii dintre care una la Bucureşti (1921-1922), câte una la Bolgrad (1934) şi la Ialoveni (1938), celelalte având loc la Chişinău.
Efervescenţa vieții culturale de la Chişinău a fost recunoscută şi prin invitarea plasticienilor basarabeni să expună la Ateneul din Bucureşti. Aceştia au avut un succes deosebit, lucrările semnate de August Baillayre, Şneer Cogan, Alexandru Plămădeală, Mihail Saharov fiind achizitionate în colecţia Statului (azi Muzeul Naţional de Artă al României).
În această perioadă a fost creată Pinacoteca Municipală din Chişinău (1939), a organizat un şir de expoziţii reprezentative, inclusiv ampla personală a lui Nicolae Grigorescu (1939), contribuind la organizarea unor concursuri în scopul creării unei galerii de monumente comemorative în Basarabia şi peste hotarele ei.
Şi prima şi a doua societate, apărute la Chişinău îşi aveau sediul la Şcoala Municipală de Desen, iar mai apoi – la Şcoala de Belle-Arte, fiind centre permanente ale activităţii artistice în Basarabia.

Ocupaţia Basarabiei de URSS în 1940 şi 1944 s-a reflectat negativ asupra artiştilor plastici din ţinut. În octombrie 1941, emisarul Moscovei, Alexei Vasiliev a luat la evidenţă 144 de plasticieni, cu studii speciale în centrele culturale europene, cu palmaresuri deosebite, iar verificarea efectuată în septembrie 1944 de oficialităţile sovietice, calitatea de artist profesionist o deţineau doar 15 persoane.
Introducerea forţată a ideologiei „realismului socialist”, care prevedea o tratare în artă a realizărilor peredvijnicilor ruşi din secolul XIX şi prioritatea unei noi tematici care glorifica realizările istorice ale partidului comunist a avut consecinţe nefaste pentru artiştii plastici cu studii europene, care se finalizează spre sfârșitul anilor şaizeci ai secolului XX. Arta plastică din cadrul noii entităţi administrativ – teritoriale, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, – a fost recunoscută în URSS ca o şcoală distinctă, anume graţie discursului maeştrilor Lazăr Dubinovski, Mihai Grecu, Valentina Rusu-Ciobanu , Ada Zevin ş.a. pentru care studiile la instituțiile de învățământ urmate în tinereţea lor, le-a servit drept motiv să se opună dogmelor aplicate de diriguitorii culturali din această perioadă

Odată cu “perestroika” anilor ’80 şi dobândirea independenţei Republicii Moldova în 1991, Uniunea Artiştilor Plastici a fost supusă unor zguduiri puternice, din care, la sfârșitul anilor 90, a reuşit să pornească pe făgaşul unei evoluţii fireşti, pliate pe albia dezvoltării artei occidentale.
S-au modificat priorităţile artiştilor plastici şi au fost iniţiate numeroase manifestări artistice care demonstrează noul parcurs al artelor naţionale. Apariţia anuală a „Expoziţiei-concurs Saloanele Moldovei”(Chişinău - Bacău, 1991-2019) au motivat şi impulsionat apariţia la Chişinău a Bienalelor Internaţionale în dome¬niul Picturii şi Graficii, a Sculpturii şi a Artelor Decorative, integrându-se organic în ambianţa artistică europeană.

Concomitent artiştii plastici autohtoni organizează expoziţii personale în România, Germania, Austria, Italia, Turcia, Olanda, încă odată repetând turul manifestărilor artistice din perioada Basarabiei interbelice, dar şi a vernisajelor personale ale unor artişti din ţară, cum ar fi Ilie Boca, Suzana Fântânariu, Paul Gherasim, Horea Paştina, Vasile Gorduz, Constantin Flondor, Felix Aftene ş.m.a. Respectiv, Chişinăul devine şi gazda oaspeţilor din ţările nominalizate mai sus, expoziţiile lor fiind vernisate la Muzeul Naţional de Artă şi la Centrul Expoziţional „Constantin Brâncuşi", fiind principalele centre de promovare ale artei contemporane.
Astăzi Uniunea Artiştilor Plastici din Moldova a crescut, sub aspect numeric, de circa trei ori, intensificându-şi programul expoziţional în comparaţie cu oricare perioadă din trecut, devenind un factor primordial în asigurarea dezvoltării artei plastice naţionale, realizând noi succese în schimburile interculturale.