In curs de ani şi ani, risipim posibilităţi, îmbrăţişând încontinuu iluzii, lăsând nepăsători timpul să se scurgă prin labirintul unui sfârşit şi început de mileniu, dar major, fără a cuprinde şi esenţele integratorii ale românismului.
Speranţe, emoţii, mari intenţii înveşmântate în misteriul laşităţii, ipocriziei, nepăsării. Dar, din fericite, timpul mai lasă loc şi pentru cei dornici de a prinde clipa demolărilor de absurdităţi şi atrocităţi. Posibil, anume în această direcţie s-au orientat cei ce au optat pentru crearea şi dezvoltarea unui mecanism integrator cultural cu genericul Saloanele Moldovei.
Această acţiune n-a fost un moft, ci un gest izvorât dintr-o mare necesitate, la baza căreia au stat mari speranţe ale unor spirite emoţionante de o şansă în care au crezut.
Am repetat nu o singură dată că Saloanele Moldovei s-au constituit într-o instituţie care a lucrat şi lucrează consecvent pentru sincronizarea procesului creator în domeniul artelor plastice, a culturii româneşti care, prin ironia soartei, a fost impusă să se producă într-un spaţiu divizat artificial în medii de dezvoltare diferite, cel basarabean fiind poluat de influenţe, şcoli, culturi diferite, inclusiv de cea europeană.
Anume Saloanelor le-a revenit sarcina de a servi drept filtru spiritual, care a repus pe un făgaş contemporan firesc gândirea plastică basarabeană.
Astăzi, sincronizarea spiritului cultural românesc, în linii integratoare, s-a produs. Deja câteva generaţii de artişti, care se impun în mediul artistic din Republica Moldova, nu mai sunt străini principiilor dominante din arta românească şi cea europeană. Desigur, şi fără Saloanele Moldovei, şi fără munca asiduă depusă la organizarea lor, nu s-ar fi întâmplat nimic în mediul artistic din dreapta Prutului, Dâmboviţa ar fi curs liniştit la vale. Dar, cu certitudine, un lucru s-ar fi întâmplat: nici un spirit artistic şi, mai ales, cei ce s-au perindat prin aparatul administrativ din domeniul artelor plastice, nu ar fi putut privi liniştiit în adâncurile conştiinţei istorice.
În Basarabia, însă, lucrurile în domeniul artelor plastice, rămânâneau într-o repetentă dezastruoasă.
Graţie unor instituţii din România şi a unor conştiinţe umane ilustre, cum ar fi Ilie Boca, Geta Barbu, Geo Popa, Nicolae Alexe, Mihai Chiuaru etc. lucrurile s-au stabilit în albia lor firească. Le mulţumim că au curajul si rezistenţa să participe eu o consecvenţa absolută, alţii pe durata unor mandate la redeschiderea respiraţiei româneşti, care a anihilat straturile poluante acumulate de-a lungul deceniilor.
În sfârşit, făcând abstracţie de multe (convenţionale) am putea amplifica această manifestare, acest SALON DE ARTĂ, de la nivel naţional la nivel internaţional, lucrând umăr la umăr şi în continuare, adăugând la strategiile şi obiectivele deja afirmate nuanţe noi.
Nicolae Rurac, Preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici din Republica Moldova
