COJOCARU VASILE
Artist plastic: pictură de şevalet; grafică de şevalet şi stampe.
Cadru didactic în învăţământul artistic, fiind, în particular, profesor al bine cunoscuţilor plasticini ca Andrei Sârbu, Vladimir Bulat, Theodor Buzu, Oleg Cojocari.
Organizator al procesului creator contemporan, muzeograf.
Participant la multiple tabere de creaţie naţionale şi internaţionale.
Cu opera în colecţii publice şi private din ţară şi multe state ale lumii, inclusiv în colecţia Ambasadei România la Chişinău.
Distins cu premii şi menţiuni la concursuri de artă contemporana.
21 Septembrie, 1932, născut comuna Baraboi, jud. Balti, România (azi raionul Râşcani, R. Moldova) – d. 02 Ianuarie 2012, Chişinău, R. Moldova
Formarea
1960 Colegiul de Arte Plastice Alexandru Plămădeală, clasele profesorilor
Radion Alexeevici Gabrikov, Ion Jumati, Ada Zevin (fost: Şcoala Republicană de Arte Plastice), Chişinău
Consacrarea
1960 – 1961 Muzeograf la Muzeul Naţional de Artă al Moldovei, Chişinău
1961 – 1987 Profesor la Şcoala de Arte Plastice pentru copii A.V. Şciusev, Chişinău
1969 Titularizat membru a Uniunii Artiştilor Plastici din Republica Moldova (UAP)
1987 – 1992 Pictor-şef, director, Fondul Plastic a UAP
Expoziţii personale
1983 Comuna Baraboi, Rep. Moldova
1994 – 1995 Chişinău, Rep. Moldova
1995 Donduseni, Rep. Moldova
1994, 1997 Galeria Avan Post Bucureşti,
1998 Chişinău, biblioteca Transilvania, Rep. Moldova
2007 Anno-Timpurile, Muzeul Naţional de Artă al Moldovei, Chişinău
Expoziţii grup (selectiv)
1961 – 2011 a expus la casitotalitatea expoziţiilor organizate de UAP, Ministerul Culturii,
şi alte organizaţii şi instituţii abilitate să pună pe rol atare manifestări
1976 Arhanghelsk, Rusia
1986 Participant la a VII Trienală de grafică, Tallin, Estonia
1991 Iasi, România
1991 Bacău, România
1992 Bucureşti, România
1994 Galaţi, România
1994 Chişinău
2000 Baia Mare, România
1991 – 2011 Saloanele Moldovei, Bacău (România) – Chişinău (R.Moldova)
Lucrări în colecții publice
Complexul Muzeal Iulian Antonescu, Bacău, România
Muzeul Naţional de Artă al Moldovei, Chişinău
Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, Chişinău
Muzeul de Etnografie al Republicii Moldova, Chişinău
Muzeul de Arte din Moscova, Federaţia Rusă
Muzeul de Arte din Arhanghelsk, Federaţia Rusă
Muzeul de Arte Plastice din Baia Mare, România
Lucrări în colecții private
Anglia, Canada, Federaţia Rusă, Franţa, Germania, Iugoslavia, Mongolia, Portugalia, Republica Moldova, România, Spania, S.U.A, Turcia
Bibliografie(selectiv)
Vasile Cojocaru. Pictură.Album. – Ch., Editura Arc, 2004
Vasilii Cojocaru. Catalog proizvedenii. Soiuz Hudojnikov Moldavii. – Ch., Timpul, 1984
Cojocaru, Vasile. "M-am format ca pictor într-o şcoală tradiţională...", a consemnat Gh. Budeanu.// Chişinău, ARS Longa, 1997, Nr. 4-5, p.4.
Moldova. Arta contemporană. Curator: Zbârnea, Tudor. Catalog.– Ch.: Ed. Atelier, 2006
Colesnic, Iurie. Colegiul Republican de Arte Plastice „Al. Plămădeală”. Ghid encшclopedic. – Ch.: Ed. Museum, 2008
Saloanele Moldovei, ediţia a I-a. Catalog. – Bacău, 1991
Saloanele Moldovei, ediţia a V-a. Catalog. – Bacău, 1995
Saloanele Moldovei, ediţia a VIII-a. Chişinău-Bacău-Bucureşti. Catalog. – Ch., 1998
Saloanele Moldovei, ediţia a XIV-a. Catalog. – Bacău, 2004
Saloanele Moldovei, ediţia a XV-a. Catalog. – Ch., 2005
Saloanele Moldovei, ediţia a XVI-a. Catalog. – Bacău, 2006
Saloanele Moldovei, ediţia a XVII-a. Catalog. – Ch., 2007
Saloanele Moldovei, ediţia a XVIII-a. Catalog. – Bacău, 2008
Saloanele Moldovei, ediţia a XIX-a. Catalog. – Ch., 2009
Saloanele Moldovei, ediţia a XX-a. Catalog. – Bacău, 2010
Saloanele Moldovei, ediţia a XXI-a. Catalog. – Ch., 2011
Zbarnea, Tudor, Salonul de toamnă, 2005. Concursul Naţional în domeniul Artelor plastice.
Ediţia I. Organizator: Ministerul Culturii şi Turismului al RM. Catalog. – Ch.: Ed. 2005
Мигулина Татьяна. Свобода на выставке // Кишинев, Экономическое обозрение, 2002,11 октября, №37 (485)
REFERINŢE
Text: Emilia Gheţu
Bine organizată şi structurată, complexă si provocatoare, creaţia artistului Vaslle Cojocaru arată locul pe care îi ocupă în peisajul artistic din Moldova.
Până în anul 1988, V. Cojocaru a activat în domeniul artelor grafice începând cu anul 1989, practică, cu predilecţie pictura de şevalet abordând toate genurile acesteia: peisajul, natura statică, compoziţia de gen, portretul. In ce priveşte grafica, preferată este pastelul.
La armoniile de astăzi, pictorul a ajuns o dată cu trecerea timpului Lucrările sale ne trimit la o specie de lirism şi la năzuinţa de articulare a limbajului pictural indicând o legătură organică între creator şi natură.
Artistul Vasile Cojocaru vibrează adânc în faţa realităţii, fiindcă ochiul său subtil nu se opreşte numai la aparentele fizice ale oamenilor şi ale lucrurilor. El trece dincolo de ele, pătrunzând în profunzimile lor spirituale şi relevând astfel sensul lor tulburător şi lent. Obiectele nu-şi pierd identitatea. Ele apar în starea lor pură, reală, vie, mişcătoare. Lucrările sunt invadate de maro, gri, verde, păzite ca o santinelă, în spatele lor, de un oranj, violet sau albastru. Uneori obiectele par derizorii. în mod special, când le privim într-o ordine normală. Dar capătă relevanţă, pregnanţă în spaţiul tabloului. Jocul de culori le pune în evidenţă şi le sugerează statornicia şi valoarea. Omul este situat adeseori în plan secund. Lui îi revine rolul de contemplator al naturii şi al celor întâmplate în jurul său. ' Edificatoare este lucrarea intitulată Viaţa nucului. în ogradă la Ileana, 1988.
0 pânză de înaltă ţinută picturală este Săptămâna Mare la Baraboi, realizată în 1998. Albul, negrul, brunul, violaceul, laolaltă puternice şi fine, se suprapun, se alătură, se valorifică într-o orchestraţie irevocabilă. Imaginea vie a Bisericii din Baraboi domină înălţimea satului natal, de care artistul este legat.
Toamna, pare-se, este anotimpul său preferat. Acum culorile toate sunt pe paleta pictorului: Ponoare. Baraboi, 1980; Târziu de toamnă, 1990; Hotar de anotimpuri. Baraboi, 1991; Arătură de toamnă, 1998; Mahala in toamnă, 1998; Crama, 1999.
Floarea-Soarelul este aproape o obsesie pentru artist, un subiect intens vehiculat de autor, în special, în naturile statice. In fiecare dintre aceste lucrări, pictorul se reinventează, se redescoperă. E o anumită tristeţe în aceste tablouri, dar ele nu resping plăcerea de a na bucura în faţa unui asemenea miracol. Considerată de artist Crăiasă a lanurilor, ea revine pe pânză în diverse ipostaze. Falnică şi mândră, când e în floare, alteori obosită şi resemnată, după ce a fost părăsită de seva ce-i alimenta corola.
Are o viziune amplă asupra plasării Florii-Soarelui: nu atestăm aici compoziţii spectaculoase sau cromatici exuberante, ci un echilibru logic, armonii reduse, cu modulaţii care presupun o gândire plastică evoluată (Sfârşitde august, 1992, Crăiasa lanurilor, 1998, Trio, 2001 ş.a.).
Consolidată răbdător, tuşa sa este expresivă. Imaginea este compusă din alternanţe de vibraţii colorate. Pictura adânceşte valenţele armonice ale coloritului ţărănesc, reunind sensurile ornamentale de culori şi suprafeţe. Un peisaj autumnal, elaborat îndelung, din 2005, redă, în plan secund şi imaginea unei fântâni cu cumpăna, pe care o putem întâlni tot mai rar şi mai rar (Fântână de la Pânâşăşti, 2005).
Peisajele sale interpretează un sentiment unic, de pietate artistică în faţa minunilor decorative mereu înnoite ale naturii. De natură îşi leagă artistul majoritatea lucrărilor sale. Dar are certitudinea că un tablou nu este imaginea naturii, ci este o creaţie ca şi natura (Februarie, 1999. Prolog de toamnă, 1999. Peisaj rustic, 2001).
Subiectele revin de multe ori. Ele sunt Infinite O stână îl impresionează şi apelează la ea, în repetate rânduri. Dar cu mijloace diferite. Cele din 1981 sunt unele, iar cele din 2001 - altele. Coloritul variază (O stână, 1999, Peisaj cu stână, 2001).
Pictorul a avut ocazia să călătorească, să participe la tabere de creaţie atât în ţară cât al în străinătate. A vizitat galerii şi muzee, a stat de vorbă cu artişti. Experienţele sale au fost legate şi de studierea noilor peisaje. Ele s-au materializat ulterior în pânze şi pasteluri, încărcate da emoţionante mesaje lirice, purtând amprenta acelor locuri (Case in albastru, 2005, Coline, 2005, Reflux, 2005). Aflându-se în delta Dunârii, în 1888, pictează Vedere din Sulina, Deltă II.
In 2000, în Maramureş, descoperă preocupările oamenilor de aici. Le consacră câteva lucrări: Troiţa, Maramureş, Arta lemnului, Sighetul Marmaţiel, In munţii Maramureşului.
Creator de vocaţie, mândru da nobleţea si prestigiul breslei din care face parte, Vasile Cojocaru rămâne adânc impregnat în arta plastică naţională.
